PREVENIREA INCENDIILOR

1.Notiuni generale despre constructii
1.1Riscul de incendiu
Riscul de incendiu este criteriul de performanta care reprezintă probabilitatea globala de izbucnire a incendiilor, determinata de interacţiunea proprietăţilor specifice, materialelor şi substanţelor combustibile cu sursele potenţiale de aprindere, în anumite împrejurări, în acelaşi timp şi spaţiu.
Identificarea, evaluarea şi controlul riscurilor de incendiu se fac conform legii şi potrivit reglementarilor specifice
Riscul de incendiu se va stabili şi se va preciza obligatoriu, pe zone, spatii, încăperi, compartimente de incendiu, clădiri sau  instalaţii tehnologice, asigurându-se încadrarea în nivelurile de risc sau în categoriile de pericol de incendiu, corespunzător prevederilor reglementarilor specifice.
Nivelurile riscului de incendiu sunt: redus (mic), mediu (mijlociu) şi ridicat (mare). în situaţiile în care nivelul de risc este asociat  cu pericolul de explozie, nivelul riscului de incendiu poate fi apreciat ca fiind foarte ridicat (foarte mare).
Se recomanda reducerea pe cat posibil  a nivelului riscului de incendiu.
Depăşirea nivelului riscului de incendiu, stabilit prin reglementari specifice sau în documentaţiile tehnice şi în scenariile de siguranţa la foc este, de regula, interzisa, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, când se impune luarea masurilor compensatorii de apărare împotriva incendiilor.
1.2Rezistenta, comportarea şi stabilitatea la foc
Rezistenta la foc este proprietatea unui element de construcţie sau a unei structuri de a-si păstra pe o durata determinata stabilitatea, etanşeitatea la foc şi /sau izolarea termica ceruta şi / sau alta funcţiune specializata, intr-o încercare la foc standardizata.
Rezistenta la foc  a elementelor de construcţii care separa sau delimitează compartimentele de incendiu de alte spaţii ale construcţiilor ori ale instalaţiilor reprezintă intervalul în care elementele de construcţii îşi epuizează capacitatea de rezistenta  la foc printr-o încercare standardizata.
Nivelurile rezistentei la foc a elementelor de construcţii  se stabilesc în unitari de timp (ore şi minute), precizându-se, după caz, daca sunt rezistente, stabile sau etanşe la foc.

stingatoare-spuma
Rezistenta la foc a structurii portante se evaluează pentru ansamblul construcţiei sau pentru un compartiment de incendiu.
Compartimentul de incendiu reprezintă construcţia sau o parte a unei construcţii conţinând una sau mai multe încăperi sau alte spatii, delimitate prin elemente de construcţii destinate sa-l izoleze de restul construcţiei, în scopul limitării propagării incendiului, pe o durata determinata. Ariile compartimentelor de incendiu se stabilesc în funcţie de riscul de incendiu existent, destinaţia, alcătuirea şi rezistenta la foc a construcţiei.
Compartimentare antifoc se realizează prin elemente de construcţie rezistente la foc, verticale si, după caz, orizontale.
Gradul de rezistenta la foc reprezintă capacitatea construcţiei sau a compartimentului de incendiu, îndeosebi a structurii portante sau de rezistenta, de  a răspunde la incendiu, indiferent de destinaţie.
Gradul de rezistenta la foc se stabileşte în funcţie de nivelurile de rezistenta la foc ale principalelor  elemente de construcţii componente.
Gradele de rezistenta la foc, în ordinea descrescătoare a siguranţei la foc sunt:  I, II, III, IV şi V.
Comportarea la foc a construcţiilor şi  a instalaţiilor, în ansamblu sau a unor părţi componente este determinata de contribuţia la foc a elementelor, materialelor şi substanţelor combustibile utilizate, în raport cu rezistenta la foc asigurata.
Contribuţia la foc se estimează prin potenţialul caloric al sarcinii termice şi reprezintă suma energiilor calorice degajate prin arderea completa a tuturor elementelor, materialelor şi substanţelor combustibile din spaţiul respectiv.
Limita maxima a potenţialului caloric este data de  arderea completa, în cazul unui incendiu total intr-o construcţie, instalaţie sau compartiment de incendiu.
Construcţiile şi instalaţiile trebuie să se comporte la foc astfel încât, pe timpul intervenţiei în caz de incendiu, să nu pericliteze siguranţa utilizatorilor şi a personalului de intervenţie.
Aprecierea reala a comportării la foc a unor construcţii şi instalaţii se poate face după stingerea incendiilor produse în acestea atât prin constatări şi măsurători directe, cat şi prin expertizare.
Stabilitatea la foc a construcţiilor şi instalaţiilor sau a compartimentelor de incendiu  reprezintă caracteristica globala, exprimata în  unitari de timp (ore, minute), intre momentul izbucnirii incendiului şi momentul în care structura de rezistenta respectiva îşi pierde capacitatea portanta şi se prăbuşeşte ca urmare a acţiunilor şi a efectelor incendiului.
Stabilitatea la foc este determinata de rezistenta şi comportarea la foc şi este influenţată de măsurile luate pentru limitarea efectelor negative ale agenţilor care pot intervenii în caz de incendiu.
Aprecierea stabilităţii la foc a construcţiilor şi instalaţiilor în care s-au produs incendii se poate face pe baza calificativelor: foarte buna, buna, corespunzătoare, satisfăcătoare şi nesatisfăcătoare.
1.3    Preîntâmpinarea propagării incendiilor
Construcţiile şi instalaţiile tehnologice independente, grupate sau comasate potrivit reglementarilor tehnice, se amplasează la distanţe de siguranţa  faţă de vecinătăţi sau se compartimentează,   astfel încât, în caz de incendiu, să nu pună în pericol alte construcţii, compartimente de incendiu, instalaţii şi vecinătăţi.
în cazul executării unor lucrări la construcţiile şi instalaţiile existente care nu respecta condiţiile privind distantele de siguranţa la foc normate, se vor lua măsuri compensatorii de apărare împotriva incendiilor.
La alcătuirea construcţiilor şi a instalaţiilor, pe lângă condiţiile referitoare la riscul de incendiu, rezistenta, comportarea şi stabilitatea la foc,  se are în vedere şi criteriul de performanta referitor la preîntâmpinarea propagării incendiilor în funcţie de: degajările de fum, de gaze fierbinţi şi de alte produse nocive, propagarea flăcărilor şi a fumului, etanşeitatea la fum şi flăcări şi rezistenta faţadelor şi acoperişurilor la propagarea focului.
Degajările de fum, de gaze fierbinţi şi de alte produse nocive pe timpul incendiilor sunt determinate, în principal, de: natura, distribuţia şi cantităţile existente de materiale şi substanţe combustibile, termodegradabile sau nocive, viteza de ardere, durata incendiului şi alţi factori şi acţiuni .
Condiţiile de siguranţa la foc privind degajările menţionate trebuie să asigure menţinerea stabilităţii construcţiei sau a instalaţiei expuse incendiului, prin limitare şi reducerea cantităţilor de emisii, precum şi evacuarea lor dirijata, urmărindu-se reducerea efectelor negative asupra utilizatorilor şi personalului de intervenţie, precum şi limitarea propagării  incendiului.
Evacuarea dirijata din spatiile închise a degajărilor menţionate  se realizează prin sisteme de ventilare natural-organizata si, după caz, mecanica, utilizând dispozitive şi instalaţii speciale.
Pe timpul intervenţiilor, daca situaţia impune evacuarea emisiilor de fum, se pot practica deschideri în unele elemente ale construcţiilor care delimitează spatiile respective şi care nu au rol de rezistenta.
Propagarea flăcărilor pe suprafaţa materialelor şi a elementelor combustibile ale construcţiilor depinde de natura acestora, de modul de alcătuire (dimensiuni, continuitate, goluri interioare etc.) şi de viteza specifica  de propagare a flăcării.
Se recomanda utilizarea acelor materiale şi alcătuiri care au o viteza redusa de propagare a flăcărilor şi luarea, după caz, a masurilor pentru întreruperea continuităţii elementelor de construcţii, finisajelor sau a materialelor de protecţie (izolare), etanşarea golurilor de trecere şi a străpungerilor sau prevederea de instalaţii ori de sisteme adecvate de protecţie.
Etanşeitatea la fum şi flăcări reprezintă intervalul în care un element de separare împiedica trecerea fumului şi a flăcărilor dintr-o parte în alta a acestuia.
Pentru evitarea propagării incendiului, condiţia este ca degajările de fum şi gaze fierbinţi şi propagarea flăcărilor şi a fumului să fie cat mai reduse, iar etanşeitatea la fum şi la flăcări să se menţină pe o durata cat mai mare.
Este obligatorie luare a de măsuri pentru preîntâmpinarea propagării incendiilor pe faţadele construcţiilor.
1.4   Căi de acces, evacuare şi intervenţie
Căile de acces şi de circulaţie ale construcţiilor şi instalaţiilor de orice categorie trebuie astfel stabilite, dimensionate, realizate, dispuse, alcătuite şi marcate, încât să asigure evacuarea persoanelor, precum şi circulaţia şi orientarea rapida a forţelor de intervenţie.
Traseele destinate forţelor de intervenţie trebuie să  asigure circulaţia personalului de intervenţie şi să fie prevăzute cu iluminat de siguranţa corespunzător.
Construcţiile, compartimentele de incendiu, stadioanele sau arenele sportive ori incintele amenajate, trebuie prevăzute cu cai de evacuare a persoanelor, în număr suficient, corespunzător dimensionate şi realizate, astfel încât persoanele să ajungă în timpul cel mai scurt şi în deplina siguranţa în exterior, la nivelul terenului ori al cailor de acces carosabile, în refugii sau în alte locuri special amenajate.
Cai special destinate evacuării persoanelor, animalelor sau bunurilor se prevăd atunci când cele funcţionale sunt insuficiente sau când ,  în mod justificat, nu port satisface condiţiile normate.
Caile de evacuare a persoanelor  în caz de incendiu se marchează cu indicatoare de securitate şi se prevăd cu mijloace de iluminat, conform reglementarilor tehnice, astfel încât să se asigure vizibilitatea şi să fie uşor recunoscute.
La proiectarea şi executare cailor de evacuare se interzice prevederea uşilor care se pot bloca în poziţie închisă, reducerea gabaritelor stabilite prin reglementari tehnice, prevederea de finisaje combustibile, cu excepţia celor admise prin norme, de oglinzi, praguri sau de alte elemente care pot crea pe timpul  incendiilor dificultăţi la evacuare (împiedicarea, alunecarea, contactul  sau coliziunea cu diverse obiecte, busculada, panica etc.).
Căile de acces, de evacuare şi intervenţie din construcţii şi instalaţii se separa de celelalte spaţii prin elemente de construcţii cu rezistenta şi comportare la foc corespunzătoare utilizării în condiţii de siguranţa a cailor respective pe timpul incendiilor şi se prevăd, după caz,  cu instalaţii sau sisteme de evacuare a fumului şi a gazelor fierbinţi ori de presurizare.
Pentru accesul şi evacuarea copiilor, persoanelor cu handicap, bolnavilor şi a altor categorii de persoane care nu se pot evacua singure în caz de incendiu se adopta  soluţii  şi măsuriadecvate.
Ascensoarele special destinate pentru intervenţii în caz de incendiu se prevăd şi se realizează potrivit reglementarilor tehnice, asigurând accesul forţelor de intervenţie pe durata stabilita în scenariile de siguranţa la foc.
Asigurarea accesului şi a circulaţiei autospecialelor de intervenţie în incintele agenţilor economici şi ale instituţiilor, în zonele locuite, precum şi intre localităţi este obligatorie conform reglementarilor tehnice.
în locurile prevăzute  trebuie să se asigure cel puţin un acces carosabil din drumurile publice şi  din drumurile de circulaţie interioare, amenajat, marcat, întreţinut şi utilizabil în orice anotimp.
Căile de acces şi de circulaţie se dimensionează potrivit reglementarilor tehnice pentru autovehicule   de tip greu , asigurând accesul autospecialelor de intervenţie.
Prevederea şi realizarea platformelor de  acces şi de amplasare a autospecialelor de intervenţie şi salvare de la înălţimi lângă construcţiile şi instalaţiile stabilite prin reglementari tehnice şi scenarii de siguranţa la foc obligatorii.
Asigurarea cailor de acces pentru autospecialele de intervenţie la sursele de alimentare cu apa în caz  de incendiu şi a posibilităţilor de folosire a acestor surse în orice anotimp constituie o condiţie de siguranţa  la foc.

2  Instalaţii aferente construcţiilor şi instalaţiilor tehnologice.

Instalaţiile aferente construcţiilor (electrice, de apa, încălzire, ventilare, condiţionare, canalizare, paratrăsnet etc.) şi instalaţiile tehnologice se proiectează, se executa şi se exploatează potrivit reglementarilor tehnice şi masurilor specifice de prevenire şi stingere a incendiilor, astfel încât acestea să nu constituie surse de izbucnire a incendiilor şi / sau de propagare a focului.
Instalaţiile prevăzute mai sus trebuie să corespunda destinaţiei, tipului şi categoriei de importanta a construcţiei, precum şi nivelului de risc de incendiu, să aibă nivelul de protecţie corespunzător mediului în care sunt amplasate şi să respecte prevederile din normele generale şi specifice de prevenire şi stingere a incendiilor.
Instalaţiile tehnologice se pun în funcţiune şi se exploatează cu respectarea stricta a instrucţiunilor şi regulilor de utilizare, precum şi a masurilor de prevenire şi   stingere a incendiilor, stabilite de proiectanţii şi de producătorii respectivi.
Instalaţiile de ventilare sau condiţionare, precum şi cele de transport pneumatic se proiectează, se realizează  şi se exploatează astfel încât, în funcţionare normala, părţile componente (echipamente, motoare, angrenaje, tubulatura etc.) să nu genereze surse  care pot aprinde substanţele vehiculate prin acestea şi să nu faciliteze propagarea incendiului.
Traseele instalaţiilor de ventilare, condiţionare sau transport pneumatic din construcţiile cu risc de incendiu sau explozie, precum şi cele din sălile aglomerate ori din încăperile cu bunuri de mare valoare sau de importanta deosebita vor fi independente şi complet separate de traseele pentru alte spatii.furtun-pompieri
Se interzice evacuarea prin aceeaşi instalaţie de ventilare, condiţionare sau transport pneumatic a substanţelor  care, în amestec sau prin combinaţie chimica, pot produce incendii sau explozii.
Construcţiile, instalaţiile de producţie, precum şi zonele din vecinătatea acestora, în care se pot degaja vapori, gaze, praf sau pulberi combustibile, se prevăd, conform reglementarilor specifice, cu sisteme de detectare a emisiilor şi, după caz, de înăbuşire, inertizare sau evacuare forţată a acestora, în vederea preîntâmpinării acumulării de concentraţii periculoase precum şi pentru semnalizarea situaţiei create.