Capitolul I – Scop și definiții

Art.1. – (1) Prezentele norme tehnice stabilesc reguli și condiții obligatorii privind utilizarea, verificarea, reîncărcarea, repararea și scoaterea din uz a stingătoarelor de incendiu.

• Stingătoarele de incendiu care conțin anumite gaze fluorurate cu efect de seră, așa cum sunt definite în Regulamentul (UE) 517/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 16 aprilie 2014 privind gazele fluorurate cu efect de seră și de abrogare a Regulamentului (CE) nr.842/2006, nu fac obiectul prezentelor norme.

 

Art.2. – (1) Utilizarea, verificarea, reîncărcarea, repararea și scoaterea din uz a stingătoarelor de incendiu se fac având în vedere următoarele standarde:

1. SR EN 3-7 Stingătoare portabile de incendiu, aprobat de Directorul general al Organismului Național de Standardizare din România la data de 30 noiembrie 2007;
2. SR EN 1866 Stingătoare mobile de incendiu, aprobat de Directorul general al Organismului Național de Standardizare din România la data de 31 ianuarie

(2) Standardele de referință menționate la alin. (1) se consideră cu ediția în vigoare, inclusiv amendamentele.

 

Art. 3. – În scopul aplicării prevederilor prezentelor norme, termenii și expresiile „producător”,

„reprezentant autorizat”, „importator”, „distribuitor”, au semnificațiile prevăzute în art. 3 din Regulamentul (UE) 2019/515 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 martie 2019 privind recunoașterea reciprocă a mărfurilor comercializate în mod legal în alt stat membru și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 764/2008.

 

Capitolul II – Utilizarea, verificarea, reîncărcarea, repararea și scoaterea din uz a stingătoarelor de incendiu

 

Secțiunea 1 – Utilizarea stingătoarelor de incendiu

 

Art.4. – Stingătoarele de incendiu se utilizează în funcție de performanța de stingere potrivit standardelor prevăzute la art. 2 alin. (1).

 

Art.5. – Alegerea tipurilor de stingătoare de incendiu în vederea utilizării acestora este determinată, în principal, de: riscul de incendiu identificat, natura materialelor combustibile, importanța și valoarea zonelor protejate, posibilitățile de propagare a incendiului, compatibilitatea agentului de stingere cu clasele de incendiu, proprietățile dielectrice ale agentului de stingere și condițiile de temperatură ambiantă.

 

Art.6. – (1) Clasele de incendiu sunt stabilite în standardul SR EN 2 Clase de incendii.

• Compatibilitatea de utilizare a stingătoarelor de incendiu pe anumite focare de incendiu, respectiv la instalațiile electrice sub tensiune este prevăzută în Anexa 1.
• Numărul sau referința cu privire la aprobarea stingătorului de incendiu, clasificarea, compatibilitatea cu clasele de incendiu și performanța de stingere pe care o îndeplinește trebuie să fie marcate clar pe eticheta

 

Art.7. – (1) În exploatare, stingătoarele de incendiu se mențin permanent încărcate la capacitatea nominală.

(2) Stingătoarele de incendiu se amplasează conform prevederilor normelor generale de apărare împotriva incendiilor și ale dispozițiilor generale privind apărarea împotriva incendiilor aprobate pentru anumite categorii de construcții, amenajări, obiective și instalațiile aferente.

 

Art.8. – (1) Pentru menținerea stingătoarelor de incendiu în stare corespunzătoare în vederea utilizării acestora, cadrul tehnic, stabilit conform art. 1 alin. (2) lit. b¹) din Legea nr. 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, efectuează controale la intervale de cel mult o lună.

• Controlul presupune verificarea următoarelor elemente:

1. stingătorul de incendiu este amplasat în locația stabilită prin planurile de evacuare;
2. stingătorul de incendiu este amplasat astfel încât marcajul cu tipul stingătorului de incendiu și instrucțiunile de utilizare sunt vizibile;
3. accesul la stingătorul de incendiu nu este blocat;
4. locul de amplasare al stingătorului de incendiu este marcat;
5. presiunea afișată de indicatorul de presiune este în intervalul nominal marcat de producător;
6. existența și integritatea sigiliilor;
7. încadrarea în termenele de verificare/reîncărcare menționate pe etichetă, după

• Cadrul tehnic înscrie rezultatele controlului într-un registru de evidență, întocmit în format letric sau electronic, conform modelului prevăzut în Anexa 2.
• Cadrul tehnic întreprinde următoarele măsuri:

1. adoptă măsuri corective imediate, dacă în urma controlului constată deficiențele de la (2) lit. a) – d);
2. contactează o persoană atestată pentru efectuarea lucrărilor de verificare, reîncărcare și reparare a stingătoarelor de incendiu pentru remedierea deficiențelor menționate la (2) lit. e) – g).

 

Secțiunea a 2-a – Verificarea stingătoarelor de incendiu

 

Art.9.– (1) Verificarea stingătoarelor de incendiu reprezintă un ansamblu de operațiuni efectuate de către persoane atestate conform Metodologiei de autorizare a persoanelor care efectuează lucrări în domeniul apărării împotriva incendiilor elaborată în temeiul art. 53 alin. (2) din Legea nr. 307/2006, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu scopul de a conferi încrederea că produsul corespunde integral din punctul de vedere al caracteristicilor funcționale demonstrate la modelul certificat și că prezintă siguranță în exploatare.

(2) În cazul în care, în urma efectuării operațiunilor de verificare, se constată existența unor defecțiuni, se procedează, după caz, la remedierea acestora, conform art. 18-19 sau ale art. 20-22.

 

Art.10. – (1) Stingătoarele de incendiu sunt verificate:

1. atunci când este cerut în mod specific de către utilizator în urma deficiențelor constatate la controalele lunare;
2. anual, după expirarea termenului de valabilitate acordat de producătorul stingătorului de incendiu sau după prima reîncărcare;
3. la momentul testării

 

Art.11. – (1) Operațiunile efectuate pentru verificarea unui stingător de incendiu sunt:

1. identificarea stingătorului, pentru toate tipurile de stingătoare – se verifică corespondența dintre datele menționate pe eticheta stingătorului cu cele din lista cu produsele certificate publicată pe site-ul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență și fișa tehnică a produsului;
2. verificarea marcajului recipientului stingătorului și a integrității exterioare a acestuia, pentru toate tipurile de stingătoare, astfel:
   • se verifică inscripționările permanente aplicate pe postament, pe piesa de gât sau pe garda de protecție nedemontabilă;

 

1. la integritatea exterioară se verifică existența urmelor de coroziune, lovituri, rizuri, zgârieturi, șanțuri;

• în cazul neconformităților constatate la recipiente se aplică prevederile Ordinului ministrului economiei și comerțului nr. 306/ 2003 pentru aprobarea Prescripției Tehnice PT C 5-2003 – Cerințe tehnice privind utilizarea recipientelor butelii pentru gaze comprimate, lichefiate sau dizolvate sub presiune, cu modificările și completările ulterioare;

1. verificarea existenței indicatorului de presiune și a indicațiilor acestuia, numai pentru stingătoarele presurizate permanent, astfel:
   1. după demontare, indicatorul trebuie să arate poziția de descărcat;
   2. atât la stingătoarele presurizate permanent prevăzute cu indicator de presiune cât și la cele fără indicator de presiune, se verifică presiunea internă cu ajutorul unui manometru de control etalonat;

• în cazul în care stingătorul prezintă o pierdere de presiune mai mare decât pierderea maxim admisă de producător conform recomandărilor producătorului, se realizează acțiuni corective (cu titlul exemplificativ, fără a limita la acestea, acțiunile corective pot consta în: schimbarea indicatorului de presiune, schimbarea garniturii de etanșare a capului de refulare, );

1. verificarea furtunului/duzei de refulare/pâlniei, pentru toate tipurile de stingătoare, astfel:
   1. se verifică existența unor deteriorări, crăpături, fisuri, spărturi și de funcționare a furtunului/duzei de refulare;
   2. se efectuează curățarea, dacă este
2. verificarea stării de încărcare, pentru toate tipurile de stingătoare, astfel:
   1. prin cântărire, pentru a controla dacă stingătorul conține masa corectă de agent de stingere; prin verificarea masei agentului de stingere în raport cu masa stingătorului înregistrată în fișa

tehnică dată de producător.

1. etichetarea și sigilarea stingătorului.

 

Secțiunea a 3-a – Reîncărcarea stingătoarelor de incendiu

 

Art.12. – (1) Reîncărcarea stingătoarelor de incendiu reprezintă un ansamblu de operațiuni efectuate de către persoane atestate, cu ajutorul mijloacelor tehnice din dotare, prin care un stingător de incendiu este repus în stare de funcționare în urma descărcării la utilizare, accidentală sau la termen.

(2) Reîncărcarea este însoțită în mod obligatoriu și de o verificare cu scopul de a conferi încrederea că produsul corespunde integral din punctul de vedere al caracteristicilor funcționale demonstrate la modelul certificat și că prezintă siguranță în exploatare.

 

Art.13 – (1) În cazul în care în urma operațiunilor de reîncărcare se constată existența unor defecțiuni, se procedează, după caz, la remedierea acestora conform art. 18-19 sau ale art. 20-22.

(2) Reîncărcarea stingătorului se face numai cu același agent de stingere cu care a fost încărcat de producător și cu care a fost certificat.

 

Art.14 – Stingătoarele de incendiu se reîncarcă:

1. după fiecare utilizare;
2. la expirarea perioadei de valabilitate acordate de producătorul stingătorului de incendiu;
3. la cel mult 3 ani de la ultima reîncărcare;
4. ori de câte ori se constată scăderea masei încărcăturii sub toleranța de umplere precizată în standardele aplicabile pentru stingătoarele de incendiu cu CO2, sau agent curat.

 

Art.15. – Agentul de stingere utilizat la reîncărcarea stingătoarelor de incendiu va fi în termenul de valabilitate, cel puțin până la următoarea reîncărcare.

 

Art.16. – (1) Agentul de stingere rămas într-un stingător descărcat nu trebuie reutilizat.

• Pentru stingătoarele cu pulbere este interzis a se reutiliza pulberea rămasă în urma descărcării.
• Este interzisă amestecarea sau contaminarea încrucișată a diferitelor tipuri de agenți de

 

• La reîncărcare, stingătoarele nu trebuie convertite de la un tip la
• Deșeurile provenite urmare a expirării agentului de stingere se colectează și se distrug de către operatorii economici autorizați în condițiile 34-36 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 92/2021 privind regimul deșeurilor.

 

Art.17. – Operațiunile efectuate pentru reîncărcarea unui stingător de incendiu sunt:

1. operațiunile prevăzute la 11;
2. depresurizarea stingătorului de incendiu, cu excepția celor presurizate în momentul utilizării;
3. demontarea stingătorului de incendiu;
4. curățarea și verificarea recipientului stingător și a accesoriilor corpului, astfel:
   • se curăță prin spălare, sablare, după caz și verificarea în detaliu pentru urme de coroziune, lovituri, rizuri, zgârieturi, șanțuri;

1. la filet se verifică forma, dimensiunile și acoperirea;

• se verifică funcționarea dispozitivului de acționare a refulării.

1. încărcarea buteliei cu agent propulsor, numai pentru cele presurizate în momentul utilizării, astfel: echiparea cu o nouă membrană calibrată;

ii.încărcarea cu agent propulsor; iii.închiderea buteliei;

1. cântărirea buteliei;
2. inscripționarea masei buteliei încărcate după ce aceasta a ajuns la nivelul cerut; corelarea cantității de agent propulsor cu cantitatea de agent de stingere.
3. reîncărcarea cu agent de stingere prin introducerea în recipientul stingătorului a agentului de stingere corespunzător fiecărui stingător, conform modelului certificat;
4. reasamblarea stingătorului și presurizarea acestuia;
5. etichetarea și sigilarea stingătorului.

 

Secțiunea a 4-a – Repararea stingătoarelor de incendiu

 

Art.18. – (1) Repararea stingătoarelor de incendiu reprezintă un ansamblu de operațiuni efectuate de către persoane atestate, cu ajutorul mijloacelor tehnice din dotare, aplicabile unui stingător la care au fost constatate defecțiuni, pentru repunerea acestuia în stare de funcționare.

• Repararea are rolul de a conferi încrederea că produsul corespunde integral din punct de vedere al caracteristicilor funcționale demonstrate la modelul certificat și că prezintă siguranță în
• Repararea stingătorului se realizează doar prin înlocuirea accesoriilor corpului cu altele
• Pentru reparare se utilizează numai piese de schimb originale, identice cu cele care au stat la baza certificării stingătorului.

 

Art.19. – Operațiunile realizate pentru repararea unui stingător de incendiu sunt:

1. operațiunile prevăzute la 11;
2. identificarea defecțiunilor ce trebuie înlăturate;
3. asigurarea de piese conforme modelului certificat;
4. înlocuirea pieselor defecte;
5. reîncărcarea cu agent de stingere, dacă este cazul;
6. reasamblarea stingătorului și presurizarea stingătorului;
7. etichetarea și sigilarea stingătorului.

 

Secțiunea a 5-a – Scoaterea din uz a stingătoarelor de incendiu

 

Art.20. – Durata de viață normată a stingătoarelor de incendiu este de 20 de ani de la data fabricării, marcată pe corpul stingătorului, dacă producătorul nu dispune o perioadă mai scurtă, cu respectarea dispozițiilor pct. 3.1. din Prescripția Tehnică PT C 5-2003 – Cerințe tehnice privind utilizarea recipientelor butelii pentru gaze comprimate, lichefiate sau dizolvate sub presiune, aprobată prin

 

Ordinul Ministerului Economiei și Comerțului nr. 306/2003, cu modificările și completările ulterioare.

 

Art.21. – Următoarele stingătoare de incendiu nu se admit la utilizare și se casează:

1. de tip „soda acid”;
2. cu spumă chimică;
3. cu clorobromometan sau tetraclorură de carbon;
4. care funcționează prin răsturnare;
5. cu recipient din cupru sau alamă îmbinate prin sudură moale/lipire sau nituire;
6. cu recipient din oțel îmbinate prin nituire;
7. pentru care nu se mai găsesc piese originale;
8. portabile și mobile considerate atipice față de standardele aplicabile, precum G1, G3, G6, P5, P10, AP10, SM10, H3, H10;
9. la care nu se poate identifica agentul de stingere cu care au fost încărcate de către producător și

 

Capitolul III – Dispoziții finale

 

Art.22. – (1) Verificarea, reîncărcarea și repararea stingătoarelor de incendiu se realizează numai de către persoane atestate în condițiile legii.

• Lucrările se realizează în conformitate cu instrucțiunile producătorului stingătorului de incendiu și se utilizează numai agentul de stingere și piese de schimb conform modelului certificat, înscris pe eticheta stingătorului.
• Persoana atestată încheie contracte cu producătorii stingătoarelor în vederea asigurării pieselor de schimb care au stat la baza certificării acestora.
• Piesele de schimb și agenții de stingere utilizați sunt înscriși de către persoanele atestate în Registrul de evidență a lucrărilor de verificare, reîncărcare și reparare a stingătoarelor de incendiu, prevăzut în Metodologia de autorizare a persoanelor care efectuează lucrări în domeniul apărării împotriva incendiilor, cu excepția celor care conțin anumite gaze fluorurate cu efect de seră, cu menționarea codului acestora.

 

Art.23. – Stingătoarele de incendiu retrase de la utilizare pentru verificare, reîncărcare și reparare se înlocuiesc imediat de către persoana atestată cu stingătoare de același tip și cu performanțe de stingere cel puțin egale.

 

Art.24. – (1) Persoana atestată pentru efectuarea lucrărilor de verificare, reîncărcare și reparare a stingătoarelor de incendiu aplică pe fiecare stingător o etichetă care să cuprindă datele de identificare ale acestuia, luna și anul în care a fost realizată verificarea, reîncărcarea sau repararea, precum și luna și anul când se efectuează următoarea verificare sau, după caz, reîncărcare.

• Informațiile menționate la (1) se marchează prin capsarea etichetei.
• Eticheta conține referiri la termenul de garanție acordat pentru lucrările efectuate.
• Etichetele privind verificarea, reîncărcarea sau repararea stingătoarelor de incendiu nu vor înlocui etichetele producătorului stingătorului de incendiu și trebuie amplasate astfel încât să nu afecteze/schimbe informațiile precizate în eticheta producătorului.
• Modelul etichetei pentru verificarea, reîncărcarea sau repararea stingătoarelor de incendiu este prevăzut în Anexa 3.

 

Art. 25. – Anexele nr. 1 – 3 fac parte integrantă din prezentele norme tehnice.